COMENTARIU Valeriu Șuhan, fost ofițer de poliție judiciară: Cum reacționează societatea când unul iese pe stradă și ia la bătaie oameni

Redăm comentariul lui Valeriu Șuhan, fost ofițer de poliție judiciară:

Quod erat demonstrandum…

Vă amintiți cred, cum victorioși simțindu-ne după rezolvarea fericită a unei probleme de matematică, încheiam plini de emfază, QED…

Aș fi vrut să nu fiu confirmat cu atâta rapiditate în ceea ce privește gândurile mele anterioare față de „bolnavii dintre noi”, dar iată, faptele curente ale unor semeni, mă obligă să constat că starea acută a unora dintre ei devine o constantă recurentă periculoasă. Tocmai ce am citit o știre, care ne dezvăluie că un semen al nostru scos din minți pur și simplu de faptul că a pierdut la „păcănele”, nu numai că a distrus mașinăria care i-a devorat speranța în mai binele material, lăsându-l lefter la propriu dar, în continuarea furiei sale idioate, a ieșit pe stradă și ziua-n amiaza mare, a început să lovească trecătorii, o femeie necesitând îngrijiri.

Ce s-ar fi întâmplat dacă loviturile aplicate ar fi cauzat efecte tragice, poate chiar moartea vreuneia dintre victime, prin dilacerare cerebrală și alte afecțiuni conexe, să zicem. ( mai pe șleau, e vorba de impactul capului cu trotuarul sau bordura sau… ) Ori, ar fi fost tot atât de posibil ca însuși agresorul să fi primit o corecție excesivă, care să-l fi făcut ko definitiv. Iertați-mă, dar chiar nu ar fi fost deloc dificil să se ajungă la un asemenea deznodământ dramatic.

Există în practica judiciară nenumărate exemple de astfel de împrejurări tragice după cum spuneam, generate de spontaneitatea bolnavă a unor „viteji” degenerați din varii motive. În mod evident, tragismul unei astfel de situații, este potențat de modul stupid în care ea a avut loc. Ce le rămâne să gândească părinților, soțului, copiilor, prietenilor celui dispărut subit ori rămas într-o stare de degradare fizică și/sau psihică ireversibilă ?! Sigur, durerea e imensă, extrem de greu de gestionat în mod rațional și generează la rândul său, reacții diverse, cu un conținut vindicativ pronunțat. Aceasta ar fi în mare, reacția la nivel individual, dar care este efectul asupra colectivității, al societății în general ? Cum interpretează și cum reacționează societatea în astfel de situații când în miezul zilei, unul înfuriat iese în stradă și îi ia la bătaie pe cei care-i ies în cale sau este el însuși doborât de o „contră” excesiv de viguroasă ?

E o întrebare care ar trebui să genereze o analiză serioasă conjugând multiple planuri, social, juridic, preventiv-educativ. Efectul negativ ascuns al unor astfel de manifestări violente derulate în plin public și cu dispreț față regulile elementare de conduită, este cel localizat la nivelul psihologiei colectivității în ansamblul ei. Existența unor astfel de violențe publice, alături de efectele lor tragice, determină și amplifică în timp, o stare accentuată de nesiguranță, de temere nu numai pentru sine dar și pentru cei dragi, cei apropiați. Pentru foarte mulți, spațiul public reprezintă dintr-o dată, locul periculos, tenebros, plin de capcane, în care cu toții suntem pândiți de pericole dintre cele mai teribile.

O astfel de percepție publică este situația „ideală” pentru a contribui la năruirea unei comunități, indiferent de mărimea sa. Frica, neîncrederea în capacitatea proprie a comunității prin forțele sale specializate, de a interveni eficient în folosul său dar și al individului, coagulează încet dar sigur, germenii disoluției autorității statului. Situații precum cea pe care am analizat-o din această perspectivă, trebuie să-și găsească o soluționare juridică cât se poate de fermă, astfel încât cetățeanul-simplu pieton, să aibă credința că este apărat iar orice agresiune la adresa sa, este rapid și drastic sancționată de către cei investiți cu asemenea putere. Sunt tare curios câtă grijă față de acel cetățean-simplu pieton, vor avea cei îndrituiți să-l apere. Vom vedea…